Domnul Isus Hristos: Funcțiile și slujbele Sale
Ne‑am preocupat deja cu unele aspecte ale gloriei Persoanei lui Hristos (capitolul 1) și cu unele aspecte ale gloriei lucrării Sale de la cruce (capitolul 2). La toate aceste glorii se adaugă gloriile slujbelor Sale. În privința aceasta este vorba despre funcțiile și activitățile Sale atât în prezent, cât și în viitor.
3.1 Ce face Domnul Isus ca Marele nostru Preot?
Domnul Isus este Marele Preot și, în această funcție, El mijlocește pentru noi (Romani 8.34; Evrei 7.25,26). Numai El poate să‑i ajute pe cei care sunt ispitiți, pentru că El a devenit Om și astfel S‑a făcut „asemenea fraților Săi“ în toate (Evrei 2.17,18). Numai El poate avea milă de noi în greutățile și în problemele noastre, pentru că El a fost „ispitit în toate în același fel, în afară de păcat“ (Evrei 4.15). El cunoaște și înțelege foarte bine slăbiciunile noastre (foame, sete, oboseală, durere, întristare).
În Vechiul Testament erau doi mari preoți: Aaron și Melhisedec. Lucrarea lui Aaron consta în intrarea în sfântul lăcaș în favoarea poporului (să mijlocească pentru el), pentru a face pentru popor, în Sfânta Sfintelor, ispășire o dată pe an (Levitic 16; a se vedea și întrebarea 2.9). Pe de altă parte, Melhisedec i‑a dat lui Avraam pâine și vin după bătălie (Geneza 14.18). El l‑a binecuvântat pe Avraam și L‑a preamărit pe „Dumnezeul Preaînalt“ (Geneza 14.19,20).
Astăzi, Domnul Isus este Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec (Evrei 5.10), dar slujba pe care o face El corespunde preoției lui Aaron: El a făcut la cruce ispășire pentru noi și El mijlocește pentru noi. În viitor, după perioada necazului celui mare, El va întări rămășița iudaică după luptele sale, așa cum Melhisedec l‑a întărit pe Avraam. Apoi va ridica Împărăția Sa de o mie de ani, o Împărăție de binecuvântare pentru poporul Său Israel. În acel timp, Dumnezeu va fi adorat ca „Dumnezeul Preaînalt“.
3.2 Ce face Domnul Isus ca Mijlocitor?
Dacă am păcătuit, Domnul Isus devine activ pentru noi ca Mijlocitor. Credincioșii nu trebuie și n‑ar trebui să păcătuiască, dar, din nefericire, fac câteodată acest lucru: „Copilașii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiți; și, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel drept“ (1 Ioan 2.1). Numai El poate să ia în mâna Sa problema noastră, pentru că El este „Cel drept“.
Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu că Domnul nu acționează pentru noi abia când ne recunoaștem păcatul! El acționează imediat ce am păcătuit, pentru a ne readuce în părtășie cu Dumnezeu.
3.3 Va domni Hristos ca Împărat peste acest pământ?
Da! Vechiul Testament este plin de profeții care confirmă acest lucru. Amintesc doar câteva exemple:
- „Și Eu am uns pe Împăratul Meu peste Sion, muntele sfințeniei Mele“ (Psalmul 2.6);
- „Domnul va fi Împărat peste tot pământul“ (Zaharia 14.9; a se vedea și Psalmul 72.8‑11).
Aceste versete arată clar că Domnul nostru va domni într‑adevăr peste pământ.
3.4 De ce este atât de important că Hristos va domni ca Împărat?
În primul rând este important, pentru că Dumnezeu a spus acest lucru. Hristos a fost lepădat după ce a venit în har pe acest pământ. Dumnezeu a stabilit în așa fel lucrurile, ca acolo unde El a fost lepădat, să domnească și să fie recunoscut de toți. Atunci va fi în sfârșit pentru această lume o perioadă de domnie dreaptă.
Hristos Însuși S‑a smerit, iar Dumnezeu va purta de grijă ca El să fie înălțat (Filipeni 2.5‑11; Isaia 52.13‑15).
3.5 Când va avea loc acest lucru și cât timp va dura această domnie?
Timpul Adunării se va încheia odată cu răpirea. Apoi va urma (probabil după o anumită perioadă intermediară) necazul de șapte ani. După aceea, Hristos va apărea cu putere și Își va ridica Împărăția. Această Împărăție va dăinui o mie de ani: „… și ei au înviat și au împărățit cu Hristos o mie de ani“ (Apocalipsa 20.4). De aceea, Împărăția viitoare este numită deseori și „Împărăția de o mie de ani“ sau „mileniu“ (cuvânt de origine latină folosit pentru redarea acestei perioade de „1.000 de ani“).
3.6 Cum se vor desfășura lucrurile în Împărăția de o mie de ani?
Hristos va domni în pace (Psalmul 72.7,8), în dreptate (Isaia 11.3‑5) și în sfințenie (Psalmul 47.8 și Zaharia 14.20,21). Pământul va fi curățit în așa fel, încât Isaia îl numește un „pământ nou“ (Isaia 65.17; 66.22). Armonia din creație va fi restabilită: „Lupul va locui cu mielul …“ (Isaia 11.6‑8; Romani 8.19‑22). „Pământul va fi plin de cunoștința Domnului, așa cum apele acoperă marea“ (Isaia 11.9). A se vedea și Isaia 35.
Va fi un timp de bucurie (Isaia 65.18,19). Satan va fi legat și închis în „Adânc“ (Apocalipsa 20.1‑3). Când cineva va păcătui, ridicându‑se împotriva domniei lui Hristos (acest lucru va fi posibil, căci, deși satan va fi legat, oamenii de pe pământ vor avea încă o fire păcătoasă și vor putea păcătui conștient), va fi imediat judecat (Psalmul 101.8; Isaia 65.20).
Israelul va fi centrul pământesc al Împărăției lui Hristos și canalul de binecuvântare pentru națiuni (Isaia 2.2‑4; 65.18‑20; Zaharia 8.20‑23; 14.16,17).
În această perioadă, Adunarea va fi cetatea cerească, „Ierusalimul sfânt“ (Apocalipsa 21.9-22.5).
3.7 Este corect pentru credincioși să‑L numească pe Hristos, „Împăratul“ lor?
Nu, nici acum, nici în viitor! El este Domnul lor. El va fi Împărat, dar nu va fi Împăratul lor. Aparținătorii unei familii regale nu se vor adresa în mod normal împăratului cu „maiestate“. Ei se află într‑o relație mult mai apropiată cu împăratul, decât oricare supus din împărăție.
Tot așa, credincioșii formează Mireasa; ei aparțin Adunării și de aceea Îl cunosc pe Isus ca Mirele, ca și Capul Adunării (a se vedea întrebarea 3.10) și ca Domnul lor (a se vedea întrebarea 3.8).
3.8 Ce se înțelege prin faptul că Hristos este „Domn“?
Credincioșii Îl recunosc cu bucurie pe Hristos ca Domnul lor. Evangheliile arată că ucenicii Îl numeau „Domn“ (Ioan 13.13,14; 21.7). După moartea și învierea lui Hristos a fost vestit că „Dumnezeu L‑a făcut și Domn și Hristos“ (Fapte 2.36). Credincioșii obișnuiesc să „cheme Numele Domnului Isus Hristos“ (1 Corinteni 1.2; 2 Timotei 2.22). Cel care crede este conștient de faptul că „a fost cumpărat cu un preț“ (1 Corinteni 6.20) și de aceea recunoaște autoritatea lui Hristos. El se consideră un sclav sau un rob al lui Hristos (1 Corinteni 7.22; Filipeni 1.1).
3.9 Este Hristos numai Domnul celor credincioși, sau și al celor necredincioși?
Drepturile autorității lui Hristos se extind și asupra celor necredincioși, deși aceștia fac totul ca să ignore acest adevăr. În acest context, în Noul Testament se folosește un alt cuvânt („Stăpân“, a se vedea 2 Petru 2.1). „Orice limbă“ va recunoaște însă odată că „Isus Hristos este Domn“ (Filipeni 2.11). Acest lucru se va întâmpla când Hristos va apărea în slavă (a se vedea întrebările 4.12-4.15).
3.10 Ce înseamnă faptul că Hristos este Capul?
Există diverse aspecte ale acestui adevăr: Hristos este Capul
- fiecărui bărbat (1 Corinteni 11.3);
- peste toate lucrurile - „Cap peste toate“ (Efeseni 1.20‑22);
- Adunării (Efeseni 5.23; Coloseni 1.18).
Ca „Domn“, Hristos are autoritate peste fiecare credincios, care este un sclav sau un rob al Său. Relația noastră cu Hristos ca și Cap este în legătură cu responsabilitatea noastră comună ca și mădulare ale Trupului Său (a se vedea întrebarea 7.8). Pe calea noastră comună (toți suntem mădulare) trebuie să ascultăm de El - Capul.
Capul dirijează trupul și îi poartă de grijă. Hristos este, ca și Om, Capul. El a murit, a înviat și acum este proslăvit în cer ca și Om (El nu putea deveni Capul mădularelor Trupului înainte ca Trupul să fie format - Coloseni 1.18).
Viața practică a celor credincioși trebuie să exprime realitatea că Hristos este Capul lor (Coloseni 2.19; Efeseni 4.15).
